ALICE NEBUNA

ALICE NEBUNA 1

Incendiile.

Nu le mai putea indura.

Alice bajbai dupa usa camerei. Usa era intreaga, solida. Prin flacari, simti raceala metalica a clantei… Dincolo, prin norii de fum, zari scara-fantoma. In timp ce cobora, Alice incerca din rasputeri sa-si convinga simturile ca treptele nu se vor prabusi sub greutatea ei.

Alice nebuna.

Trecu printre focurile ce ardeau linistit, fara graba, cobori treptele ireale ce duceau spre parter, spre pamantul solid. Cand ajunse, evita cu grija sa priveasca flacarile rosii care nu dogoreau.

O fantoma o saluta in treacat… era Mos Willis, un spectru transparent in fata perdelei de flacari. Alice clipi, ii dadu buna dimineata si trecu pe langa el. Era spre amiaza. Masinile goneau in viteza, nepasatoare, ignorand incendiile, carcasele altor masini care ardeau, gramezile de moloz.

Imobilul se prabusi, un torent de caramizi negre cazand de-a valma  – un infern peste verdele copacilor-fantoma. Mos Willis fu aruncat prin aer, cu trupul in flacari, si cazu zvarcolindu-se, transformandu-se intr-un morman de carne carbonizata, si muri, ca de obicei. Alice nu mai plangea de multa vreme  – abia daca tresari.

Isi continua drumul prin molozul lipsit de consistenta, fara sa ia in seama grozaviile ce se petreceau in jurul ei, si se strecura printre fantomele grabite ce treceau impasibile pe langa ea.

Cafeneaua Kingsley era intreaga, la locul ei, sau cel putin mai intreaga decat restul cladirilor. Un loc unde Alice se simtea cat de cat in siguranta, un refugiu pentru dupa-amiaza. Deschise usa, si auzi sunetul unui clopotel disparut. Clientii fantomatici ai cafenelei isi ridicara privirile spre ea, o privira lung, vorbira soptit.

Alice nebuna.

Susotelile clientilor-fantoma o stighereau. Se strecura intr-un separeu din colt, evitandu-le prezenta si privirile iscoditoare. In separeu nu se mai vedeau decat urmele incendiilor.

RAZBOI, titrau titlurile ziarelor etalate langa tejghea. Se simti cuprinsa de un fior de spaima, apoi isi ridica privirea spre chipul spectral al lui Sam Kingsley.

– O cafea, spuse Alice. Si un hamburger.

Mereu la fel. Nu mai era in stare sa mai si altceva…  Alice nebuna.

ALICE NEBUNA 2

Totusi, datorita bolii putea trai. De la externarea din spital, in fiecare luna ii sosea un cec. Trebuia sa se prezinte saptamanal la sanatoriu, la medicii care incepusera si ei sa-si piarda consistenta trupeasca, ca toata lumea. In jur, cladirea ardea. Nori de fum umpleau salile albastre, aseptice. Cu o saptamana in urma, un pacient o luase la goana, arzand…

Sunetul limpede si clar al portelanului. Sam ii puse cafeaua pe masuta, apoi sosi cu hamburgerul. Alice se apleca peste masuta si incepu sa manance. Un hamburger transparent pe o farfurie sparta, o cana crapata, neagra din cauza focului, cu toarta transparenta. Manca. Era destul de infometata ca sa treaca peste ororile care devenisera o obisnuinta. Nici macar scenele cele cele mai ingrozitoare nu mai reuseau s-o impresioneze: le vazuse de atatea ori !…  Cand treceau spectrele,nu mai plangea. Vorbea cu fantomele, le atingea, consuma mancarea care reusea totusi sa-i potoleasca foamea.

Purta acelasi palton negru, prea larg, aceeasi camasa albastra si aceeasi pantaloni gri, uzati, deoarece erau singurele ei haine care inca nu-si pierdusera consistenta. Le spala si le usca in timpul noptii, iar dimineata le imbraca.

Medicilor nu le spunea nimic despre toate acestea, vremea petrecuta prin spitale o invatasera sa se fereasca de sinceritati si confidente. Stia ce trebuie sa spuna. Le zambea medicilor-fantoma, le completa supusa formularele printre ruinele spitalului ce ardea mocnit. Un cadavru carbonizat zacea intins pe jos in sala de asteptare. Alice nici macar nu tresarise, se multumise sa-i surada doctorului.

Ii administrau medicamente. Acestea o impiedicau sa viseze, o faceau sa poata ignora urletul sirenelor, zgomotele pasilor innebuniti  – noaptea, in camera ei. Reusea astfel sa doarma in patul-fantoma, aflat sus,deasupra ruinelor, in pofida zgomotului incendiilor si a glasurilor care urlau. Se plangea doar de cosmaruri sau de insomnie, si atunci ii administrau mai multe pilule rosii.

RAZBOI, titrau ziarele.

Cana vibra si zanganea pe farfurioara. O ridica si inghiti ultima bucata din hamburger, apoi bau cafeaua ramasa. Incerca sa nu mai priveasca prin fereastra sparta carcasele de metal, contorsionate, care ardeau in strada.

Clinchetul difuz al clopotelului disparut. Un om deschide usa si se aseaza la tejghea.

Un om intreg, consistent, netransparent. Il privi surprinsa, zapacita. Inima incepu sa i se zbata in piept.

alice nebuna 4

Omul ceru o cafea, cobori sa cumpere un ziar si se intoarse la loc. Alice nu-l vedea decat din spate. Era imbracat intr-o geaca maro, uzata, iar parul saten ii curgea pe umeri.

Omul bau cafeaua, arunca pe tejghea o moneda si lasa ziarul pe tejghea, cu titlurile de pe prima pagina in jos.

Un chip tanar, un om in carne si oase printre fantome. Indiferent, omul trecu printre ele si porni spre usa. Alice sari brusc de la locul ei. O lua la goana, imbrancind spectrele, sfidand incendiile. O avalansa de moloz se pravali peste ea. Cu toate ca nu simtise nimic, scoase un tipat si isi continua alergarea.

De jur imprejur, fantomele o privira nedumerite. Omul se intoarse si el. Alice il ajunse intr-o clipa, apoi statu descumpanita in fata lui, vazand ca o privea asemeni celorlalti: prelung, stupid…

– Ce e ? intreba omul.

Alice il  privi neputincioasa…  nu, nici el n-o vedea altfel decat ceilalti. Nu reusi sa-i raspunda. Omul ii intoarse spatele, iritat, si pleca. Alice incepu sa paseasca in urma lui. Lacrimile ii cergeau siroi pe obraz. Fantomele o priveau nedumerite. Barbatul  observa ca-l urmareste si grabi pasul, printre daramaturi si incendii.

Un zid se prabusi cu zgomot si Alice nu reusi  sa-si inabuse tipatul.

Omul se intoarse brusc. Pe chipul sau se citea uimirea si furia.

– Ce este ? o intreba el. Ce-i cu tine ?

– Te rog, implora ea.

Barbatul privi un timp fantomele care  se holbau  la ei, apoi pornira impreuna mai departe.  Alice, incalcandu-si toate principiile, se prinse de bratul lui… isi urmara drumul lipiti unul de altul.

RAZBOI, urlau ziarele.

– Nu sunt nebuna, ii spuse Alice.

Era o minciuna, dupa cum stiau toti locuitorii orasului.

– Razboiul e de vina, spuse el dintr-odata.

O cuprinse de dupa umeri si pornira impreuna spre parc, in cealalta parte a orasului. Frunzele verzi se leganau deasupra trunchiurilor negre ale copacilor.

Mersera o vreme in tacere pe malul lacului si pentru prima data dupa multa vreme Alice simti ca traieste, ca se afla in prezenta unei finite intregi, reale.

Cumparara pop-corn si, stand pe iarba de la marginea apei, aruncara floricele de porumb lebedelor-fantoma.ALICE NEBUNA 3

Cateva spectre de trecatori se plimbau pe alei, doar cat sa dea aparenta de viata iluzorie.

– Ii vezi ? izbuti intr-un sfarsit Alice sa intrebe. Vezi ce palizi si cenusii sunt?

El nu pricepu sensul cuvintelor ei, nu intelese nimic si se multumi sa ridice din umeri.

– Cinam undeva ? intreba el.

Alice se asteptase sa-l auda spunand aceasta, reusi doar sa schiteze un zambet palid, deznadajduit. Stia ce-i va cere in schimb, dar dorea si ea acest lucru, si de aceea ii fu sila de ea insasi, sila si teama ca o va parasi deseara, sau, poate, maine. Nu stia cum ar putea face sa-l impiedice s-o paraseasca, stia doar ca el va pleca in momentul in care va realiza ca nu e intreaga la minte.

Nici chiar parintii ei nu putusera s-o suporte. La sanatoriu nu venisera s-o vada decat la inceput, apoi doar in vacante, si la urma deloc.

Alice nebuna.

Fantezii, fantasme – stabilisera medicii. Nu e periculoasa.

Sedative.

Pastilele rosii !

Se opri brusc. Incendiile se stinsesera.

Printre ruinele grotesti, se ridicau cladiri-fantoma. Printre gramezile de moloz se miscau naluci abia distinse.

Alice isi roti privirea. Se putea trai si printre ruine, daca nu mai erau incendiile.

Apoi isi musca buzele si inchise ochii: chipul barbatului incepuse sa… Cand ii deschise iarasi,vazu acelasi lucru: o transparenta subita, de parca sangele ar fi incetat brusc sa-i mai curga prin vene. Alice fu cuprinsa de un fior rece si incepu sa tremure.

-Ce e ? Ce s-a intamplat ? o striga barbatul.

Nu era in stare, nu putea sa-i spuna. Cu o smucitura se smulse din bratele lui lua la goana printre ruine.

Caramizile unui zid instabil se prabusira intr-un torent de nor gros, si praful acoperi totul.

Statu o vreme locului, cu bratele atarnand in gol. Apoi isi sterse praful si funinginea de pe obraz, se intoarse si porni mai departe, cu pasi marunti, pasind prin mijlocul strazilor moarte.

NATURA SECVENTIALA

Pe cer se adunau nori grei de ploaie. Dupa cateva clipe incepu sa ploua. Isi vazu linistita de drum, privind la picaturile de ploaie care cadeau pe asfaltul desfundat si pe care inca nu reusea sa le simta. Se plimba o vreme pe malul lacului mort, printre copacii carbonizati. In ruinele unui restaurant gasi un sirag de diamante si-si facu un colier.

Dimineata, cand un om al strazii o alunga de langa provizia de alimente, zambi. Omul arata ca o stafie si Alice, razand din locul unde se urcase si unde el nu indraznea sa se catere, ii spuse cum arata.

Seara, se intoarse la ascunzatoare si-si facu culcus printre ruinele care nu mai ascundeau nici un pericol si nici un cosmar, cu colierul ei de diamante si de zile viitoare ce aveau sa fie toate ca azi.

Iar fantomele disparusera cu desavarsire: erau de domeniul trecutului.

( Adaptare dupa  C. J.  Cherryh, Casandra)

Anunțuri

Un gând despre “ALICE NEBUNA

Raspune la comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s