MANECHINUL DE CEARA

manechinul 11

 

Era pe vremea cand pe strada Cairo se aprindeau luminile. Primele se aprindeau cele de partea stanga, si, apoi, dupa cateva secunde, cele de pe dreapta, ce se stinsesera un moment, pentru a straluci din nou, parca si mai puternic. Sotii  Morasse, brat la brat, priveau sirul de felinare care, dincolo de rau, se pierdea in noapte.

– Se pare ca vine furtuna, spuse sotul.

– Iarasi se sting, adauga voios sotia.

Pe cand schimbau aceste cuvinte, ploaia incepu. Lumina felinarelor deveni difuza. Stropii de ploaie teseau imprejurul lor o plasa fina de paianjen.

– Hai sa ne intoarcem, spuse Morasse.

– Pacat, raspunse sotia, as fi vrut sa-ti arat o rochie din vitrina de la Parisienne, din catifea violet, cu guler si mansete de blana. Sigur iti va placea.

– Hai sa mergem s-o vedem, spuse Morasse.

Ploua din ce in ce mai des. Sotii se stransera sub umbrela si se indreptara catre magazinul de lux. Strada nu mai era acum decat un fluviu pustiu si stralucitor, desi putin mai devreme era plina de lumea care venea de la lucru. Picaturile ce se scurgeau de pe acoperisuri si revarsarea apei ce cadea cu galeata nu reuseau sa-i opreasca pe cei doi soti sa-si continuie incet drumul, desi pantofii le erau plini de apa. Se simteau fericiti sub aceasta apa care, inabusind orice zgomot. parea ca inunda intreaga lume. In vitrina, rochia emana reflexe de scarabeu, fiind asezata pe un manechin cu ochii inchisi si mainile pe solduri. Morasse privi indelung fata de ceara, picioarele delicate, usor departate, buzele zambitoare, genele lungi cazute; de asemenea, Morasse admira si garnitura de blana.

Scruta de sus in jos si de jos in sus trupul acestei femei ideale, ca la urma sase opreasca la jumatatea drumului, pe chipul sotiei sale care, reflectat in vitrina, parea sa-l roage.

 

manechinul 2

– Yvonne, ingana Morasse.

Se intoarse catre ea si ii saruta lacom buzele.

– Nu pe strada, Francis !

– Atunci, hai sa intram.

Vanzatoarea le lua umbrela care facuse deja o balta pe podea.

– Ne place rochia din vitrina, spuse d-na Morasse. Cat costa ?

– Materialul are garnitura de blana, dar avem si fara garnitura.

– Ne intereseaza cel cu garnitura de blana, spuse Morasse.

– 89 995 de franci.

Morasse cazu o clipa pe ganduri:

– Cu alte cuvinte, nouzeci de mii.

– Nu chiar, aproape, in sfarsit, cum doriti, spuse vanzatoarea. Doamna nu doreste sa o probeze ?

– Nu, spuse Yvonne.

Voise chiar sa adauge ca nu-si poate permite o asemenea cheltuiala, cand Francis hotari ca trebuie neaparat s-o probeze pentru a-si da seama cum ii vine. Printre perdelele cabinei de proba, Morrase isi privea sotia cum se dezbraca.

– Vreti sa intrati, d-le ?

– Poate daca iesiti dvs., caci toti trei oricum nu avem loc, raspunse el intepat, de parca ar fi fost gelos pe vanzatoare.

Era prima data cand isi vedea sotia aproape goala in prezenta altei femei. Nu putea admite ca alti ochi in afara de ai lui sa-i priveasca cele din urma transparente ale lenjeriei de corp. Intr-un sfarsit, sutienul si portjartierul disparura sub faldurile noii rochii.

– Imi sta bine ?

– Da, aproba Morasse.

– Ar avea nevoie de o mica pensa aici, sugera vanzatoarea atingand talia clientei. Ar putea fi gata maine seara. Contempland reflexele Yvonnei in oglinzile mobile, sotii Morasse nu mai spuneau nimic. Isi puneau intrebarea cum o sa reuseasca sa iasa cu demnitate din magazin, acum cand realizau ca era mai mult decat o nebunie s-o cumpere.

– Ei, ce zici, murmura cu lasitate Morasse.

– Drept sa spun, nu prea stiu…

– Poate vreti sa va mai ganditi, zise vanzatoarea, care stia la ce sa se astepte de la asemenea clienti.

– Desigur, raspunsera amandoi deodata.

manechinul 3

Se intoarsera acasa, regretand pentru a douzecea oara ca in nici un caz rochia nu putea fi cumparata in aceasta luna.

– Peste o luna, peste doua, de Craciun, da, de Craciun, cu prima de Sarbatori, spuse d-l Morasse. Iti promit c-o s-o ai.

– Dragul meu, iubitul meu drag, raspunse sotia, luandu-i mana, va fi prea frig ca s-o mai pot purta. Nu, iti multumesc, e foarte frumoasa, dar deloc practica.

Rochia a fost uitata. Intr-o seara, cu ceva vreme inainte de Craciun, doamna Morasse fu victima unui accident. Sotul statu doua zile in genunchi in spital, la capataiul moartei. Nu mai asculta nimic din ce i se spunea, nu auzea si nu vedea nimic, dar, in a doua seara, cand trebuia adus sicriul, Morasse disparu din spital si alerga la magazin. Fara ca vanzatoarea sa mai poata spune vreun cuvant, smulse rochia de pe manechin si plati cu un teanc de bancnote, uitand sa mai ia restul. Ajunse tocmai la timp ca sa-si imbrace sotia.

Asezandu-i gulerul de blana sub barbie, lui Morasse i se paru ca surprinde un inceput de zambet pe chipul devenit acum masca al sotiei. Se ridica, privindu-i pe ciocli care urmau sa bata cuiele. Curentul electric se intrerupse brusc. Un cioclu isi aprinse bricheta, pana de curent nu dura insa mult. Sicriul fu dus in capela. Dupa miezul noptii sosi si fratele lui Morasse. O infirmiera il lua deoparte si ii zise:

– Incercati sa-l faceti pe d-l Morasse sa manance ceva, duceti-l acasa sa se odihneasca putin, ca sa poata rezista la tot ce va urma maine.

manechinul 4

Francis se lasa dus, il ruga insa pe fratele sau sa se plimbe putin cu el prin oras, inainte de a se intoarce acasa. Cand trecura prin dreptul vitrinei, deodata Morasse se opri.

– Ce luminoasa e noaptea ! remarca fratele sau, mai mult ca sa umple tacerea, si, ia te uita la manechinul acela fara haine. Ciudati mai sunt cei de pe aici ! Scuza-ma, cum de nu mi-am dat seama ? E o opera de arta. Vitrinierii nostri sunt adevarati avangardisti.

Fratele zambea, iar pe Morasse aproape ca-l ineca plansul.

In fundul vitrinei, un manechin de femeie, rusinat parca de goliciunea sa, isi ridica mainile catre un manechin de barbat care, cu spatele spre strada, ii intindea o rochie.

 

 

 

 

Anunțuri

Raspune la comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s