GAINUSA

Daca incerc sa-mi bat prea mult capul cu un anumit lucru, ma apuca ameteala. Nu ma simt bine decat aici sus, singur, cu picioarele atarnand in gol si privind. Cariera aceasta fusese bogata in piatra, dar acum s-a terminat. Imi umplu gura cu saliva si, de aici de sus, scuip pe ultima gramada de piatra ramasa, pe care camionul n-a mai venit s-o ia. In caz ca scipatul cade pe gramada, il pot auzi cazand. Daca nu, atunci nu aud nimic. Uneori, cand bate vantul, nu reusesc s-o nimeresc. De aici pot zari marea de baraci, o pisica cocotata pe un acoperis si, in partea dreapta, muntele de gunoaie. Un caine a inceput sa latre. Intotdeauna latra spre amurg, de parca ar boci apusul. Baraca noastra e tocmai la mijloc. Tata spune ca a fost prima care s-a construit aici si ca toate celelalte le-au facut in jurul ei cu trecerea vremii. Tata spune ca baraca noastra e closca. Camioanele veneau starnind praful vara si framantand noroiul in timpul iernii.

Iar din piatra rasarea piatra. Asa spunea toata lumea. Piatra din munte avea trei culori destul de palide: gri, galben si rosu. Din partea de unde se aude latratul cainelui vine un nor cu marginile zdrentuite, de parca ar fi facut din pene. Nu mai vreau sa ma intorc acasa. Voi ramane aici pana ce vantul ma va usca. Sunt plante care traiesc aici sus, pana cand vantul le usuca, dar sunt si unele pe care le smulge si le poarta pe aripile lui.

Cand a murit mama, m-a cuprins un dor sa plec de acasa. Pe vremea cand ea mai traia inca, tata imi zicea uneori seara: du-te sa mai iei aer. Iar eu ieseam si el incuia usa. Stateam o vreme ca o stana de piatra, iar apoi rataceam printre baraci. Ascultam cu placere ce vorbea lumea inauntru si sa privesc la lumina lampilor ce se zarea prin ferestre; imi tineau de urat noaptea. Rataceam pana la gramada de gunoaie si scormoneam dupa farfurii sparte si cutii de sardele. Din cioburile farfuriilor infipte cu varful in jos in pamant faceam aleile cimitirului si rosturile. Aleile nu ieseau prea drepte, oricat de mult mi-as fi dat silinta. Cutiile de sardele erau sicriile mortilor. Le umpleam cu apa pana la jumatate, capturam furnicute si le bagam inauntru. Construiam cimitirul pornind de la o singura conserva si cu incetul devenea tot mai mare.

Intr-un tarziu, tata ma striga. In timpul iernii nu ieseam deloc – era prea frig -, peste tot era plin de noroi; ramaneam langa usa, insa era ca si cum as fi fost inauntru, din pricina scartaiturilor. Cand ploua, luam un palton vechi si-l intindeam pe jos, acoperindu-mi capul, cateodata si fata – ca sa nu aud si sa nu vad nimic. Intr-o noapte, un om care ma cunostea mi-a spus fara sa se opreasca: „Iti arde de glume, baiete ?”

Pe mama o chema Matilde. Atunci cand era suparata, ma privea si suduia: „Nu stiu de ce te-am facut.” Cand se intampla ca tata sa intarzie si era nevoita sa incalzeasca cina din nou, zicea ca n-avea nici un rost sa mai traim pe lumea asta…

Aveam o pereche de iepuri de casa pecare-i tineam intr-o cusca micuta, in apropierea baracii, pe partea unde nu era  , fereastra. Din cauza mirosului pestilential. Sarma era ruginita, doua gratii erau rupte si tata, ca sa tina, le intarea cu o stinghie de lemn legata cu sfoara. Duhoarea de iepure patrundea vara pana inauntru. Iepurii pe care ii mancam erau taiati de mama, iar eu eram silit sa-o ajut. Ii pocnea cu maiul in ceafa si dupa ce-i ametea, ii agata de un picior intr-un cui si le taia beregata cu un cutit. In timp ce li se scurgea sangele, eu tineam franghia. Apoi, le facea o crestatura in jurul labelor din spate si tragea pielea, care se intorcea pe dos. Mustele se adunau in ciorchini negri, peste albeata aceea brazdata de vene rosii. Intr-o zi, pe cand mama dadea frunze de varza iepurilor, unul a sarit din cusca, blestematul, ca un diavol, spunea ea. Nu l-am putut prinde decat seara, in spatele unei baraci; pisica il omorase si mancase jumatate din el. Mama l-a dat pe celelalt pe o gainusa galbena cu pene negre pe marginea aripilor. Creasta o tinea cazuta intr-o parte, acoperindu-i jumatate din cap. Gusa ii era zbarcita toata.

O tineam in cusca iepurilor, unde traia linistita si, l-a vremea ouatului, facea cate un ou in fiecare zi. Mergeam sa-l iau numaidecat ce incepea sa cotcodaceasca.

Intr-o zi coaja oului a fost atat de subtire incat mi s-a lipit de degete si tot galbenusul si albusul au cazut pe jos. Mama a zis ca avea nevoie de calciu. In fiecare duminica, o vecina ne pastra osul de sepie, care parea o barca alba. Gainusa il ciugulea, dar ouale pe care le facea erau tot fara coaja. In cele din urma i-am dat coji macinate, iar ea le manca; ii placeau tare mult. A inceput din nou sa faca oua cu coaja, dar acum isi ciugulea ouale, deoarece se obisnuise sa manance coji. Cateodata tata statea un timp in fata custii si zicea, privind la gainusa: „Traieste din renta.”

Apoi mama a cazut la pat, iar eu o auzeam cum geme din coltul meu, ca si cum ar fi gemut la urechea mea. Vecinele spuneau ca avea febra. Atunci cand a murit, spuneau ca febra a fost mai puternica decat ea.

De atunci a trebuit sa fac eu de mancare, sa matur baraca si sa aduc apa de la fantana. Tata cazuse psihic si nu mai scotea o vorba. Noaptea il auzeam cum se zvrcolea in pat. Pana intr-o zi cand m-a strigat si mi-a spus: „Haide”. M-a pus sa dorm langa el si eu stateam pe partea patului unde era groapa pe care mama o facuse in anii cat dormise acolo. Dormitul ma chinuia, deoarece nu stiam sa dorm in pat, obisnuit fiind sa dorm jos, si pentru ca mi-era frica de groapa si nu aveam curaj nici sa respir. Intr-o noapte am izbucnit in plans. Tata s-a trezit dupa o vreme si m-a intrebat: „Ce-i cu tine ?”  Eu n-am putut sa-i spun ca groapa ardea de la febra mamei si mi se parea ca dorm peste ea, inabusind-o. Si atunci tata a zis: „Ori termini cu plansul ori te duci afara”. Iar eu am iesit, ca nu mai puteam  – ma inecam -, si am adormit pe pamant sub cerul liber.

In ziua urmatoare, tata a luat gainusa, a demolat cusca, lovind-o cu securea si a cinat cu gainusa pe genunchi. Ea statea linistita, se uita peste tot, cateodata cu amandoi ochii, alteori doar cu unul. Si tata ii dadea faramituri de paine si ea le ciugulea. Apoi m-a trimis dupa o galeata de apa si i-a dat sa bea: la fiecare inghititura, ea isi inalta gatul si el radea. Din acea seara tata a dormit cu gaina.

Am semanat fasole in sase cuiburi. Cate trei de fiecare parte a usii. Asa facea mama in fiecare an. Pe perete, langa cuiul de care agata iepurii ca sa-i taie, se gaseau niste sarme intinse ca se agate vrejurile. Fasolea a incoltit si vrejurile impingeau in sus pamantul, din care le ramanea un bob in varf, ca un fel de palariuta. Cand le-a cazut palariuta, gainusa le-a mancat. Am semanat alte boabe si am facut un gard cu stuf din mlastina. Gainusa se uita la mine in timp ce lucram. Cateodata se apropia, iar alteori ramanea un pic mai departe, cu o gheara, parca de plumb, in aer. Pisica care ucisese iepurele era singura pisica de la baraci si era aproape salbatica. Nu-i dadea nimeni de mancare, ca sa prinda soareci. In timpul zilei dormea pe acoperisuri.

Intr-o zi am prins-o si am inchis-o in baraca impreuna cu gainusa. Miorlaiturile pisicii si zbieretele gainusei faceau sa te apuce groaza. Cand s-au linistit, am deschis usa. Pisica a zbughit-o ca din pusca, iar gainusa a sarit asupra mea si m-a patat cu sangele care-i curgea din creasta.

„Puicuto ! Puicuto  !”, striga tata de departe, cand se intorcea de la munca. Gainusa il astepta si apoi intrau impreuna inauntru, iar el ii dadea foi de varza, pe care i le aducea unul dintre muncitori. Aseara stateam la aer, afara. Fasolea crescuse mare si inflorise. Tata  tinea gainusa pe umar si-i tot spunea cu voce subtire: „Mananca flori, mananca”. Apoi s-a asezat, mi-a spus sa fac de mancare si ca ar fi vrut o salata cu ceapa. N-aveam nici o bucata si m-am dus sa imprumut una de la vecina care ne daduse oasele de sepie cand gainusa facea oule fara coaja.

Se innoptase de-a binelea si nu mai puteai sa respiri de atata zapuseala. M-am intors tragandu-mi picioarele ca sa-mi fac poteca prin praf si, din cand, stateam locului sa privesc la cer pentru ca ma saturasem de viata. Cerul arata cu totul altfel ca de obicei, parea mai aproape de pamant, plin de stele care palpaiau slab. Cu putin inainte de a coti dupa baraca, am auzit glasul tatei de parca ar fi vorbit cu cineva. Am stat o clipa locului. Nu reuseam sa inteleg ce spune. M-am apropiat un pic si am ascultat. Tata statea cu gainusa pe genunchi, o mangaia si-i soptea: „Matilde, Matilde…”  Gainusa era ca o umbra linistita… M-a apucat o scarba cumplita si am hotarat sa nu ma mai intorc acasa. Nu mai aveam altceva de facut decat sa stau singur, sa nu ma mai gandesc la nimic si sa scuip.